Rezervaţia fosiliferă de la Lăpugiu de Sus

DSC_4112Un nou punct de interes ar putea să apară la anul pe harta turistică a judeţului Hunedoara. Este vorba despre rezervaţia fosiliferă de la Lăpugiu de Sus. Deocamdată, deşi a fost declarată arie protejată de importanţă geologică, rezervaţia nu are un custode, care să asigure paza zonei şi să o protejeze de turiştii amatori de suveniruri paleontologice. Mai rău, una dintre zonele în care fosilele sunt uşor de găsit este împânzită de gunoaie aruncate de localnici.

În loc să fie o zonă turistico-ştiinţifică special amenajată, rezervaţia fosiliferă de la Lăpugiu rămâne la stadiul unui biet pârâiaş ce aduce cu el gunoaiele aruncate de localnici

Daniel Iancu, purtătorul de cuvânt al Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva (MCDR), spune că, de-a lungul actualei Văi a Mureşului, între Munţii Metaliferi (la nord), Munţii Poiana Ruscă şi Munţii Sebeşului (la sud), se găsea una dintre depresiunile prin care Marea Miocenului mediu, din regiunea Panonică, era în legătură cu marea din Depresiunea Transilvaniei. Daniel Iancu adaugă că date detaliate despre depozitul fosilifer de la Lăpugiu au fost publicate într-unul dintre numerele revistei „Sargetia”, din 1983. În articolul semnat de Marcela Balazs, cercetător ştiinţific în cadrul Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva, este menţionat faptul că în zona Lăpugiu de Sus s-a dezvoltat o faună marină luxuriantă, caracteristică perioadei numită Badenian. Se găseau aici corali, briozoare (nevertebrate acvatice cu aspect de muşchi), brachiopode (un tip de scoici), echinoderme (stele şi arici de mare), dar mai ales moluşte şi foraminifere (protozoare care se „îmbracă” într-o cochilie din calciu sau din siliciu). Nisipurile, gresiile şi argilele nisipoase din zonă au păstrat un număr foarte mare de exemplare, într-o varietate mare de forme şi într-o stare de conservare foarte bună.

Peste 1.400 de specii fosile de melci şi scoici

DSC_4072    Specialiştii în paleontologie spun că, în depozitul de la Lăpugiu de Sus au fost identificate peste 1.400 de specii fosile, cu excepţia foraminiferelor, iar între acestea predomină gasteropodele (moluşte sau melci cu cochilie). Primele studii referitoare la punctul fosilifer de la Lăpugiu de Sus au apărut încă din 1780. Prima monografie a descoperirilor de aici îi aparţine lui M. Hornes şi a fost publicată între 1856 şi 1870. Apoi urmează lucrările lui Neugeboren (între 1846 – 1872) şi Boettger (1896 – 1905). În cele din urmă, în colecţia Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane au ajuns, alături de moluştele fosile de la Buituri şi Coştei, şi moluşte care provin din punctul fosilifer de la Lăpugiu de Sus. Este vorba despre binecunoscutele gasteropode (melci) şi lameliibranhiate (scoici), care reprezintă 32 de familii şi 41 de genuri. În total, peste 650 de exemplare, care au fost colectate de Iosif Mallasz, vreme de doi ani, la începutul secolului trecut, în 1904 şi 1905. Potrivit reprezentanţilor MCDR, 16 specii descoperite la Lăpugiu de Sus nu au fost menţionate în nicio lucrare de specialitate vreme de câteva zeci de ani.

Centru de informare turistică

În lunile următoare, comuna Lăpugiu de Jos va avea un centru de informare turistică. „În luna iunie va veni o echipă şi vom analiza posibilităţile, să vedem ce putem face pentru a promova şi pentru a pune acel depozit fosilifer în valoare. Deocamdată, însă, nu vă pot da alte detalii”, spune primarul comunei, Alin Chiorean. Centrul pentru informare turistică de la Lăpugiu va fi construit cu bani de la Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), suma alocată pentru acest proiect fiind 110.000 de euro. În acest moment, potrivit edilului-şef, proiectul este în faza atribuirii lucrărilor, prin licitaţie, acestea urmând să fie finalizate în 2015. Primarul comunei Lăpugiu de Jos, Alin Chiorean, adaugă că centrul de informare ar urma să deservească nu doar situl fosilifer, ci şi peştera Valea Seacă, pe care autorităţile au în plan să o transforme în obiectiv turistic vizitabil. „Peştera este cadastrată, dar speologii încă mai au de făcut cercetări. Abia apoi o vom putea amenaja, astfel încât ea să poată fi vizitată de turişti”, precizează Alin Chiorean, care adaugă: “Tot anul acesta avem în plan să amenajăm şi ruta de acces până la rezervaţia paleontologică, pentru că drumul este foarte rău. Avem deja alocaţi 40.000 de euro, în acest sens, din fonduri europene”. Reprezentanţii autorităţilor locale din Lăpugiu spun că zona a fost vizitată nu doar de turişti români, ci au existat şi oaspeţi din Ungaria.

Vânzarea fosilelor este ilegală

Şefa Agenţiei pentru Protecţia Mediului Hunedoara (APM), Georgeta Barabaş, spune că Ordonanţa de Urgenţă numărul 57 din 2007, privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi a faunei sălbatice menţionează, la articolul 49, că fosilele sunt considerate bunuri ale patrimoniului natural. Conform legii, ele trebuie păstrate, comercializarea lor fiind interzisă, cu excepţia cazurilor în care există avizul autorităţilor de mediu şi al Academiei Române.

Reprezentanţii Agenţiei pentru Protecţia Mediului au menţionat, anterior, că legea amintită nu menţionează alte interdicţii, însă situl fosilifer de la Lăpugiu este recunoscut drept o zonă de unde foarte multă lume şi-a luat un suvenir de-a lungul anilor, încă de când situl a fost identificat şi cercetat de paleontologi. Nu o dată, turiştii veniţi în excursie întrebau la Primărie unde anume este situl, mergeau pe vale, iar de acolo îşi alegeau „pietrele” dorite. La Poliţie nu a ajuns însă nicio sesizare. Potrivit legii, în momentul în care localnicii sau turiştii le găsesc, fosilele ar trebui duse la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva, care are şi o secţie de ştiinţele naturii.

Arie protejată fără administrator

Directoarea Agenţiei pentru Protecţia Mediului Hunedoara, Georgeta Barabaş, adaugă că situl, care este declarat arie protejată de importanţă geologică în baza Legii 5 din 2.000, ar trebui să aibă un custode, însă din cauza birocraţiei, care presupune şi cheltuieli legate de întocmirea şi depunerea actelor necesare, eventualii doritori renunţă să mai aplice în acest sens. „Custozii sau administratorii ar avea obligaţia de a asigura chiar şi paza la asemenea situri, însă majoritatea ariilor protejate din judeţ nu au, în acest moment, un administrator. Asta pentru că procedura de atribuire a Ministerului de resort este acum destul de greoaie. Singura perioadă în care au fost solicitate custodiile pentru toate ariile protejate a fost atunci când competenţa de atribuire a acestora a fost la agenţiile judeţene. Ulterior, această competenţă a fost transferată la nivel regional şi apoi la nivel naţional”, explică Georgeta Barabaş.